ARTICOLE / VIDEOCLIPURI INTERESANTE

Tatăl fulgilor de nea. Poveste pentru copii curioşi.

Fulgii de zăpadă au un tată? Sunt sigură că asta vor întreba copiii imediat cum vor vedea titlul. Le puteţi răspunde, spunându-le povestea lui Wilson Bentley, un fermier din Vermont. El este tatăl fulgilor de nea pentru că a fost primul care i-a fotografiat şi i-a studiat. Începând cu anul 1885, a adunat peste 5.000 de imagini ale cristalelor de zăpadă. Toate sunt păstrate şi astăzi la Institutul Smithsonian.

primele fotografii ale fulgilor de zapadasursa foto: Smithsonian National Museum

Credinta noastră, că nu există doi fulgi de zăpadă identici, datează din 1925, când Wilson Bentley a publicat o lucrare bazată pe toate observaţiile şi fotografiile sale.

Fiecare cristal de zăpadă este o operă de artă şi niciun model nu se repetă. Când fulgul se topeşte, acel model unic se pierde pentru totdeauna,

scria Wilson Bentley. El a observat că formele generale pe care le iau fulgii – hexagon, romb, stea, ac, etc. – depind de temperatura aerului în care se formează şi cade cristalul.

Aceste imagini ale fulgilor de nea sunt realizate cu un aparat special, pe care Wilson Bentley l-a construit singur dintr-un microscop şi un aparat de fotografiat. Arătaţi-le copiilor fotografiile şi spuneţi-le povestea lor. Sunt convinsă că se vor uita cu mai multă atenţie la micile cristale de zăpadă care le aterizează iarna pe năsuc :)

primele fotografii ale fulgilor de zapada

 

fotografii fulgi de zapada

sursa foto: Smithsonian National Museum

 

Scrisul de mână. Cât va mai supravieţui?

Sunt convinsă că scrisul de mână va fi o raritate destul de curând şi că cei care vor şti să scrie cu stiloul, corect şi inteligibil, vor fi consideraţi nişte excentrici. Cred că bileţelele cu drăgălaşenii pe care copiii noştri ni le strecoară astăzi pe sub uşă vor fi curând înlocuite cu mesaje printate rapid la imprimanta minusculă din camera lor.
 
scris de mana elevi copii
 
Primele semne că va fi aşa, sunt deja evidente:
Copiii scriu tot mai greu şi mai urât. Muşchii mâinilor nu mai sunt antrenaţi suficient, pentru că ei folosesc, încă de mici, tabletele, telefoanele, ecranele tactile. Nu mai au răbdare, nu mai sunt atenţi. Creierul lor e obişnuit cu un nivel ridicat de stimuli. Pentru ei, scrisul de mână e, pur şi simplu, plictisitor.
Copiii nu mai învaţă cu creionul în mână. Noi ascultam cursurile la liceu sau la facultate şi scriam în caiet doar o sinteza, ceea ce consideram important şi ceea ce treceam deja prin propria judecată. Acum, studenţii vin cu laptop la ore şi transcriu, aproape cuvânt cu cuvânt, prelegerile profesorilor. Nu îşi mai antrenează memoria pe termen lung, nu mai filtrează informaţia, nu mai aleg esenţialul.
 
Şi totuşi, poate că ar trebui să ţinem cu dinţii de scrisul de mână şi să nu îi lăsăm pe copii să renunţe atât de uşor.
  • când învaţă să scrie de mână, copiii încep să citească mai uşor şi mai repede,
  • scrisul de mână îi ajută să sintetizeze informaţia şi să reţină mai uşor,
  • le dezvoltă memoria vizuală,
  • scrisul de mână activează mai multe părţi ale creierului şi îi ajută să genereze idei.
Pentru scrisul de mână e nevoie de răbdare, perseverenţă şi exercitiu. Nu sunt, oare, calităţi pe care vrem să le aibă copiii noştri?
 

 

Articol bazat pe studiile:
The effect of handwriting on the brain, Trends in Neuroscience and Education
Early development of language by hand, US National Library on Medicine
What’s lost as handwriting fades, The New York Times
 

 

 

Balerina. O nouă animaţie despre vise ce devin realitate.

 

Aceasta este o animaţie nouă cu un subiect care mi-a plăcut: o fetiţă orfană găseşte adăpost la Opera din Paris. Se îndrăgosteşte de dans şi visează să ajungă o mare balerină. Nu e uşor pentru un copil fără posibilităţi, dar cu ambiţie şi perseverenţă, dorinţa ei devine realitate.

Mai e ceva care mi-a plăcut: animaţia e produsă de studiouri din Franţa şi Canada. Aşa, copiii pot vedea şi altfel de filme, nu doar cele produse la Hollywood.

Filmul va fi în cinematografele din Europa în decembrie, în preajma Crăciunului. Sunt convinsă că, tot atunci, va ajunge şi la noi.

 

Teatrul încurajează copiii să citească

Spectacolele de teatru nu aduc doar bună dispoziţie. Pentru copii, beneficiile sunt mult mai multe. Ştiinţa a demonstrat că experienţa asta îi încurajează să citească, îi face mai toleranţi şi le dezvoltă gândirea critică.

teatru pentru copii

sursa foto: teatrulioncreanga.ro

Studiul realizat de Departamentul de Reformă în Educaţie al Universităţii din Arkansas a urmărit evoluţia şcolară a aproape o mie de elevi care au asistat la spectacole de teatru pe parcursul unui an. În comparaţie cu elevii care nu au fost parte a acestui program cultural, aceşti copii citeau mai mult, aveau un vocabular mult mai bogat şi erau mult mai interesaţi de istorie. La ore, răspundeau mai des, erau dezinhibaţi şi puteau purta un dialog lung cu profesorul. Studiul a arătat, de asemenea, că aceşti elevi înţelegeau sentimentele şi emoţiile celor din jur şi erau, astfel, mai toleranţi.

Stagiune bogată în spectacole

Ar trebui să ne facem timp şi să ducem copiii cât mai des la teatru. Din fericire, sunt tot mai multe piese de teatru pentru copii de toate vârstele. Ţăndărică are o mulţime de spectacole în stagiunea aceasta, de la Pinocchio şi Punguţa cu doi bani, până la Visul unei nopţi de vară sau Muzicanţii din Bremen. Şi la Teatrul Ion Creangă sunt piese dintre cele mai diverse: Cartea Junglei, Crăiasa Zăpezii, Insula Misterioasă sau Inimă Rece. Şi la Odeon se joacă teatru pentru copii. Puteţi vedea Aventurile lui Habarnam, dar şi seria de spectacole despre copilăria unor mari compozitori Clasic e fantastic.

Mai sunt, apoi, şi proiectele unor actori tineri care pun în scenă poveşti cu totul speciale. Ioana Ginghină e unul dintre aceştia. Trupa ei, MiniArtShow, are trei spectacole pentru copii stagiunea aceasta: Dănilă Prepeleac, Spre Vrăjitorul din Oz şi musicalul Cântec pentru Tisha. Actriţa Nicoleta Rusu şi trupa ei Ţăpuşele aduc pe scenă spectacole de lumini şi umbre precum: Aventurile unui fir de nisip, Sunetele anotimpurilor sau Eşti preţios.

Voi mergeţi la teatru cu copiii?

Articol bazat pe studiul: Learning from live theater, EducationNext